Felul in care Principesa Maria
trateaza problema disciplinei, este in stransa legatura cu demersurile pe care le facem pentru dezvoltarea empatiei la copii, cu intelegerea perspectivei diferite si acceptarea acestei. Copii se dezvolta intelegand ca aici nu sunt niciodata pedepsiti si mustrati pentru greselile facute,dar trebie intotdeauna sa se gandeasca la efectul actiunilor lor asupra celorlalti copii. In felul acesta vor deveni copii si mai apoi adulti altruisti si empatici carora le pasa.
In opinia noastra momentele in care copii nu au un comportament adecvat, atunci cand tipa, vorbesc urat, imping sau chiar lovesc, sunt doar niste incercari de a se integra intr-un grup, intro comunitate, de a comunica, sunt spunem noi doar alegeri de moment pentru a transmite ceva unor copii sau chiar parintilor.
Nu ne-am dorit si nu ne dorim in gradinita noastra copii cuminti, mai degraba cu minte. De cate ori am auzit replica “Un copil cuminte nu vorbeste neintrebat”. Ii incurajam de fiecare data pe copii sa puna cat mai multe intrebari. Este normal sa punem intrebari deoarece in acest fel INVATAM. Pe de alta parte nu putem condamna curiozitatea copiilor.
Cred ca ultima fraza care trebuie spusa la acest capitol, daca nu era bine sa fie chiar prima, inainte de a vorbi despre pedepse si recompense, este ca, la PRINCIPESA MARIA, NU se incurajaza competitia DAR se sustine foarte mult colaborarea intre copii.